Membrii proiectului cercetează contextul și consecințele tipăririi de cărți liturgice, patristice și polemice în limba arabă, în secolul al XVIII-lea, în provinciile otomane din răsăritul Mediteranei, pentru arabii creștini de rit bizantin și pentru cei catolici. Ei realizează o analiză aprofundată a legăturilor dintre Țările Române și alte state est-europene, pe de o parte, și creștinii de expresie arabă din Imperiul Otoman, pe de altă parte, din perspectiva progresului social pe care l-a adus în Orientul Apropiat cultura tiparului, la care românii au contribuit în mod esențial. Cercetarea vizează în primul rând transferul de tehnologie a tiparului din Țara Românească și Moldova către ținuturile răsăritene guvernate de Înalta Poartă, în beneficiul creștinilor arabofoni. În al doilea rând, este întocmit un catalog sistematic și comentat al cărților arabe tipărite între 1701 și 1800 în Țările Române, în Siria și Libanul de azi și în ținuturile învecinate.